Exclus din partid în 1929, în perioada lui Vitali Holostenko, a emigrat în URSS în 1931. Din 2 februarie 1932 a lucrat ca cercetător la Institutul de Politiică și Relații Internaționale, condus de Varga Jeno. S-a preocupat de fascismul italian, despre care a scris o broșură utilizată la Institutul Profesurii Roșii. În toamna lui 1937 obține titlul de doctor în știinșe cu lucrarea Istoria fascismului italian. Arestat la 16 decembrie 1937, la 20 mai 1938 a fost condamnat la moarte și executat. La 25 august 1956 a fost reabilitat post-mortem, în URSS. În aprilie 1968 a fost reabilitat și în România.