Realizarea proiectului de cercetare "Liderii Partidului Comunist din România, 1921-1944. Analiză prosopografică" îşi găseşte utilitatea din mai multe raţiuni, pe care le trecem în revistă mai jos:

     Slaba reprezentare în istoriografia din România a temelor de istorie socială, în detrimentul istoriei politice, evenimenţiale. De menţionat, în acest sens, că atât în Europa cât şi în Statele Unite ale Americii, acest domeniu este larg reprezentat, România înregistrând un handicap din acest punct de vedere.

     Focalizând pe tema proiectului propus, este demn de subliniat faptul că după 1990 cercetătorii au fost preocupaţi mai cu seamă de istoria postbelică a comunismului românesc (după ajungerea Partidului Comunist la putere), majoritatea eforturilor fiind orientate, aşa cum s-a arătat şi la punctul anterior, către aspectele politice. Lucrările dedicate istoriei Partidului Comunist din România (PCdR) în ilegalitate sunt realizate în aceeaşi manieră. Până în prezent nu există niciun studiu aplicat, validat prin metode şi tehnici de cercetare clar definite şi acceptate de către specialiştii în domeniul socio-uman, care să analizeze PCdR din punct de vedere al resurselor umane de conducere antrenate.

     Recenta punere în circuitul ştiinţific a unui bogat material arhivistic (cele mai importante fonduri şi colecţii arhivistice referitoare la istoria PCdR dintre cele două războaie mondiale) permite ca o asemenea temă să poată fi realizată, respectând standardele de calitate proprii disciplinei istorice.

     Odată surmontată dificultatea accesului la izvoarele de arhivă, în faţa cercetătorului se pune stringent problema îmbogăţirii instrumentarului metodologic necesar tratării ştiinţifice a unei cantităţi de date ce impresionează prin dimensiune şi complexitate. Studiind exemplele oferite de istoriografia occidentalăⁱ, mai cu seamă de cea francezăⁱⁱ, suntem de părere că prosopografia (biografia de grup) este o metodă potrivită pentru analiza leadership-ului Partidului Comunist interbelic. Menţionăm că în ultimele decenii, metoda prosopografică a fost aplicată cu succes, mai întâi de arheologi şi de istoricii evului mediuⁱⁱⁱ, ulterior şi pentru explorarea trecutului recent. Evident, aplicarea teoriei este însoţită de o importantă dezbatere teoretică printre specialişti^iv De asemenea, relevant de amintit că unele proiecte în derulare^v, care investighează teme de istorie a României până la primul război mondial, au propus prosopografia ca principală metodă de lucru. Particularităţile studiului istoriei recente însă (mai ales accesul deficitar la izvoare şi caracterul secvenţial al datelor istorice, greu de tratat în manieră unitară) au făcut dificilă până în prezent aplicarea metodei prosopografice şi în cazul trecutului recent. Considerăm că o astfel de analiză, realizată în majoritatea covârşitoare a statelor europene şi nu numai, ar reprezenta un pas către sincronizarea istoriografiei din România cu cercetările similare de pe plan european şi mondial.

     Globalizarea şi schimbările lumii contemporane, de care nici cercetarea ştiinţifică nu a rămas străină, ne-au determinat să vizualizăm rezultatele proiectului în două registre: o bază de date accesibilă pe internet şi un număr de studii rezultate din prelucrarea, analizarea şi interpretarea informaţiilor cuprinse în baza de date amintită. Astfel, proiectul "Liderii Partidului Comunist din România, 1921-1944. Analiză prosopografică" va pune în circuitul ştiinţific o importantă cantitate de date, care va putea fi accesată şi prelucrată de oricine, funcţie de interesele de cercetare proprii; pe de altă parte, se înţelege că realizarea unor instrumente de lucru, fie ele şi moderne, reprezintă numai una dintre îndatoririle cercetătorului, motiv pentru care se propune realizarea unui număr de studii care să ofere mediului academic propria interpretare a materialului documentar studiat. În România, bazele de date istorice sunt în etapa de pionierat. Asemenea instrumente sunt folosite mai ales de sociologi^vi. Proiectele prosopografice menţionate la punctul anterior intenţionează să realizeze şi astfel de instrumente de lucru, dar până în prezent, nu există o bază de date istorice românească finalizată, disponibilă cercetătorilor.