Cercetarea de față a vizat două obiective: pe de o parte, identificarea cât mai fidelă a conducerii centrale a PCdR (componența Comitetului Central); pe de altă parte, realizarea unui portret general al grupului de ilegaliști, cu ajutorul metodei prosopografice.
Pentru primul obiectiv, dat fiind numărul relativ mic de persoane vizate, nu era absolut necesară o metodă cantitativă, unele concluzii pertinente putându-se trage și prin metoda observației directe.
Pentru atingerea celui de-al doilea obiectiv, cercetarea a vizat inițial lideri de toate nivelele ai partidului comunist clandestin, asumând, totodată înregistrarea unui anumit număr de persoane. Opțiunea și pentru un determinant cifric, alături de unul calitativ (calitatea de lider al partidului), a derivat din alegerea unei metode prioritar cantitative (metoda prosopografică). În acord cu regulile, s-a socotit că un eșantion mai mare este, implicit, și mai reprezentativ[1].
În acest sens, după parametru „membru de partid“, au fost înregistrați toți indivizii care s-au declarat ca atare, indiferent dacă la momentul înregistrării li se acordase stagiu de partid din ilegalitate sau nu, aveau situația de partid clarificată sau nu. S-a optat pentru această metodă din necesitatea existenței unui criteriu unic de înregistrare. Dat fiind volumul mare de date, durata cercetării și resursele umane implicate, opțiunea pentru alt criteriu, care să presupună o corijare calitativă[2] ar fi fost imposibilă. Totuși, ori de câte ori a fost posibil, corijarea calitativă s-a făcut la rubrica „Observații“, unde s-au înregistrat fluctuațiile în timp ale calității de membru de partid.
[1]Mihai Curelaru, Metode și tehnici de cercetare în psihologia socială, în Adrian Neculau (coord.), Manual de psihologie socială, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Polirom, 2004, p. 47-49.
[2]Prin aceasta înțeleg corectarea, prin coroborarea cu alte surse, a datei de primire în partidul comunist ilegal.